Constantin Bălăceanu (1764-1831), al cincilea din neam cu acest nume, a fost descris ca "una dintre cele mai stralucitoare figuri" din familie.

​

Portretele din imagine sunt realizate de Constantin Bălăceanu Stolnici.

 

Citea si vorbea limbile franceza si neogreaca, fiind si un bun cunoscator al celor doua culturi.

​

A fost o prezenţă politică foarte activă. 47 de ani a activat pe scena politică, urcând în funcţii încă de la 20 de ani. Mihai Şuţu l-a făcut pitar, apoi a ajuns, pe rând, clucer şi paharnic, iar Constantin Ipsilanti l-a numit mare logofăt al Ţării de Jos. În fine, în 1826 cunoaşte apogeul carierei politice sub Grigore IV Ghika, care-l numeşte Mare Ban al Craiovei.

​

A fost ctitor de biserici, ridicând cinci lăcaşuri de cult, printre care cea de la Stolnici,  şi a terminat-o pe cea începută la Balaci de marele agă Constantin Bălăceanu.

 

Gheorghe Lazar l-a considerat un adevarat carturar, apartinand unei generatii de oameni instruiti, printre care Iordache si Dinicu Golescu, Ion Cantacuzino.

 

Cand avea 20 de ani s-a recasatorit (prima sotie ii murise) cu o fata bogata si de neam, Sultana Parscoveanu.

Au avut patru baieti si doua fete, de educatia carora s-a ocupat. Traditia Bălăcenilor secolului al XVIII-lea cerea sa-si puna copiii sa invete carte.

 

Constantin era stapan pe cea mai mare parte a domeniului de la Balaci, cu toate satele din jur, pe care l-a sporit prin achizitionarea altor mosii. A fost proprietar la Stolnici si la Coslegi, unde de asemenea si-a marit mosiile cumparand pamant de la mosneni. "Pe langa aceste mari proprietati agricole, mai avea case, pravalii, ateliere, brutarii s.a. in Bucuresti", scrie Constantin Bălăceanu Stolnici in "Saga Bălăcenilor".

 

Fiind un bun gospodar, a reusit sa ajunga unul dintre cei mai bogati boieri ai tarii si cel mai instarit dintre toti Bălăcenii, din toate timpurile.