Bălăcenii se trag din Balaci, si desi există mai multe localităti cu acest nume in România, nu este nici un dubiu asupra faptului că moşiile familiei sunt în ţinutul Balaciului de Teleorman.

​

Tinuturile peste care stăpâneau Bălăcenii cuprindeau aproape tot judetul Teleorman de azi.

 

Ca entitate administrativă, judeţul Teleorman, a fost stabilită în 1336, dar a fost organizat ca judeţ distinct în timpul lui Mircea cel Bătrân. A fost atestat documentar pentru prima oară în 14 mai 1441, într-un act semnat de domnitorul Vlad Ţepeş.

​

Fiind situat la granita pe Dunare cu Imperiul Otoman, se pare ca originea numelui Teleorman provine direct din istoria tumultoasa a acestei zone.

 

In trecut, România era acoperită in marea majoritate de paduri. De aceea era si foarte greu de cucerit, in absenta cetătilor si oraselor importante, turcii care intrau in Valahia găseau in calea lor doar sate răsfirate si se adânceau in codrii seculari unde doar localnicii cunosteau secretul potecilor.

​

Pierduti si exasperati in aceste păduri, Turcii le-au dat numele de 'Dili orman' (care se traduce prin "pădurea nebuna"). Cu timpul, numele turcesc a evoluat in română si a devenit Teleorman.

​

Este însă posibil ca Teleorman să fi însemnat "pădurea cumană" ori "pădurea cumanilor", avându-se în vedere că printre denumirile date populației cumane se numără și mai puțin cunoscutul "tele".

​

Se presupune că numele a rămas de la cumani din epoca în care teritoriul viitoarelor principate Moldova și Țara Românească avea, în documentele și cronicile medievale, denumirea "Cumania neagră".

​