Despre Nedelcu, Constantin Bălăceanu Stolnici spune ca a fost primul mare boier din neamul Bălăcenilor.

​

A trăit intr-o epocă istorică dintre cele mai interesante, el a fost omul de încredere a unuia dintre cei mai cruzi voievozi ai Tării Românesti si a aprigei sale sotii, este vorba despre Mircea Ciobanul si Doamna Chiajna.

Mircea Ciobanul a domnit de trei ori, cu intreruperi, intre 1545 si 1557.

Ïn acelasi timp, pe tronul Otoman se afla cel mai puternic si celebru sultan al acestui imperiu, Soliman Magnificul (1520-1566).

​

Ïn acest context primejdios, Nedelcu Bălăceanu a fost un om politic subtil, a stiut să navigheze intre diferitele interese si jocuri de la Curte. A reusit să ajungă si, ceea ce era si mai dificil, să se mentină, mare demnitar.

Aşa cum apare din documentele timpului, după voievod, Marele Vornic era al doilea dregător in ierarhia Divanului domnesc, de cuvântul său tremurau toti dregătorii, mici si mari.

​

După moartea lui Mircea Ciobanul, el a continuat să fie Mare Vornic a lui Petru cel Tânăr (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul. I se spune 'Tânăr" pentru că s-a urcat pe tron la vârsta de 13 ani, conducerea efectivă a tarii având-o mama sa, Doamna Chiajna.

​

Nedelcu era un sprijinitor al jocului politic al Doamnei Chiajna, dar si o rudă a acesteia, căci nimic nu se misca la Curte si chiar in tară fără stirea ei.

​

Nedelcu era căsătorit cu Anca, una dintre fiicele boierilor Glineni, care stapâneau numeroase mosii in judetul Ilfov si care la rândul lor coborau din Mircea cel Bătrân, deci rude cu Mircea Ciobanul.

Anca si Nedelcu au avut un fiu si o fiica, despre care nu se stie mare lucru dar incepând cu acestia, timp de trei secole, Bălăcenii au stăpânit mosiile strămosesti din Glina.

 

​

La Bucuresti, familia locuia in Mahalaua Sfântul Gheorghe Vechi, socotită a fi printre cele mai vechi mahalale bucureştene.

​

Este pomenită în documente de pe la 1592, când Nedelcu Vornicul îşi construieşte în zonă o casă si deţine mai multe proprietăţi.

Mahalaua era situată între via domnească şi drumul Giurgiului. În aceste documente sunt amintite: „uliţa de la casa Baraţilor” sau „uliţa unde se frânge fierul”, a cărei denumire este păstrată de turnul şi biserica Bărăţiei, apoi uliţa boiangiilor, a lăcătuşilor, a bărbierilor, a mărgelarilor etc.

​

Biserica Sfântul Gheorghe Vechi a fost ridicată prin grija lui Nedelcu Vornicul şi a fost folosită in acea vreme drept scaun al mitropoliei Ţării Româneşti.

Să notăm deci importanta acestui mare boier, domnia alegând biserica sa ca să găzduiască Mitropolia tării.

​

Prin grija Vornicului Nedelcu Bălăceanu, in jurul acestui lăcas a functionat una dintre cele mai vechi scoli de dieci si gramatici, in limba slavonă, din Bucuresti.

​

Despre Nedelcu, se spune ca era om drept si evlavios.

​

Tot el subventionează refacerea picturii policrome a mănăstirii Tismana.

Nedelcu fusese cel mai credincios sfetnic al crudului Mircea Ciobanul şi al fiului acestuia Petru cel Tânăr, dar şi unul dintre cei mai bogaţi dregători ai curţii domneşti.

​

Într-o pisanie în penel, scrisă în limba română cu caractere chirilice în naos, pe peretele de apus, este semnat:

​

"… eu robul lui Dumnezeu, jupân Nedelcu, vel vornic fiind la bunul credicios Petru voievod, sfetnicul măriei sale, văzând acest Sfânt locaş nezugrăvit… am râvnit cu toată inima de am zugrăvit şi înfrumuseţat cu toată podoaba Dumnezeului de sus, dând rugăciune la măria sa bun-crediciosul Io Petru voievod, feciorul marelui Mircea voievod, … şi  mi-au dat voie şi carte domnească de am săvârşit în zilele egumenului Kir Ioan la leat 7073 (1564)… şi au zugrăvit Dobromir ot (n.r.- din ) Târgovişte".

​

O parte din pictură, care se păstrează şi acum, este realizată între 1563-1564 de către mesterul zugrav Dobromir cel Tânăr şi conţine o serie de elemente unice, la decorarea veşmintelor fiind folosit aurul.

​

Pictura mănăstirii Tismana constituie unul dintre cele mai valoroase ansambluri păstrate în Țara Românească din secolul XVI.

In naosul bisericii, Dobromir i-a zugravit pe Nedelcu cu vorniceasa Anca si cu fiul lor. Acestea sunt primele portrete bălăcenesti cunoscute.

​

Ctitoria de la Tismana este importantă atât pentru faptul că este cea mai veche atestare privind numele si portretele ctitorilor, cât si pentru faptul ca a consemnat si ne-a transmis peste veacuri numele mesterului zugrav.

​

​

Tot acest Nedelcu este cel care avea mosia de la Cernica, mentionată pentru prima dată in anul 1548 ca apartinând lui “Nedelco din Balaci”.

Această mosie va fi cumparată in 1870 de un grec, primar al Bucurestiului, el va construi pe acest domeniu un asezamânt ce va deveni mai târziu actualul spital de psihiatrie de la Bălăceanca.

Numele locului continuă însă să rămână legat de amintirea Vornicului si a Bălăcenilor.

​

​

Surse:

Constantin Bălăceanu Stolnici -"Saga Bălăcenilor" , Editura Vitruviu, 2000

www.manastirea-tismana.ro

Valeriu Anania, "Amintirile peregrinului apter"

​