Originea Bălăcenilor este din satul Balaci, judetul Teleorman, unde se află moșia strabună a familiei.

Denumirea se pare că provine de la "Băl" = blond, bălai, si sufixul -aci.

De remarcat că locuitorii din satele vecine pronunță "Bălaci“ in loc de ”Balaci“.

 

Primele menționări apar in trei balade sârbesti și una bulgară care vorbesc despre cneazul valah de la Balaci in jurul anului 1282, numindu-l Balacko de la Balaci.

​

Conform tradiției familiei Bălăceanu, în lupta de la Rovine ar fi murit un Constantin ot Balaci care a fost o căpetenie în oastea lui Mircea Vodă.  Era nepotul sau strănepotul kneazului din Balaci zis Cap Negru considerat de Bogdan Petriceicu Hașdeu drept fondatorul familiei.

 

De-a lungul veacurilor, Bălăcenii au fost menționați de mai mulți călători străini care au ajuns in Tările Române.

 

Datorită rolului politic pe care l-au jucat, ei se regăsesc deasemenea citați in numeroase ocazii in corespondența diplomatică a principalelor legații străine prezente în țara noastră (Austria, Franța,…) sau intră in atenția unor personalități internaționale.

 

Ortograful este atunci adaptat limbii de origine a celui care scrie, așa apar diferite variante ale numelui de familie : Ballaciani, Bullaciani, Balatschan, Ballatzano, Ballazianu,….

 

Astfel, Giacomo Luccari  în cronica sa raguzană, publicată la Venția in 1605, îi menționează  pe Bullaciani și vorbeste despre necropola acestei familii din Balaciul de Teleorman.

 

In jur de 1770, Charles Enghel dă câteva informații despre Balaceni, Die Walchische Boyaren - Familie Balatschan și menționează că mai multe informații se pot gasi in Cronica Bălăcenească (care era de fapt o cronică a Tării Românesti).

 

Un act eliberat de primarul Vienei, Austria in 1773 le citează pe contesele Ballazianu, acordându-le un atestat epidemologic pentru a putea merge la Kronstad (Brasov) fără să fie reținute la diferitele carantine si vămi.

 

In septembrie 1813, Consulul austriac Franz Fleischhakl von Hakenau informează intr-o scrisoare adresată Cancelarului Metternich despre surghiunul mai multor boieri români exilați de Caragea Vodă, printre ei "der Boyaren Ballatzano' vorbind despre Constantin Bălăceanu, pe atunci vornic.

 

In 1823 consulul francez Hugot, intr-o epistolă adresată lui Chateaubriand, pe atunci Ministrul de Externe al Franței, îl menționează pe același Constantin Bălăceanu, "faimosul Ballaciano" drept cel mai intreprinzator și făuritor de cabale și intrigi din București.

Tot el susținea intr-un alt raport, un an mai tarziu, că pentru Ballaciano 'cabala este elementul cel mai necesar existenței sale'.

 

In timpul protectoratului rusesc, când textul Regulamentului Organic care anula practic autonomia Tării Românești, a fost supus Divanului țării, mai mulți mari boieri refuză să ia parte la ședință. Karl Marx consemnează in lucrarea sa ‘Insemnări despre români’ opoziția politică a patru mari boieri, printre care banul Constantin Bălăceanu.

 

Pe mormântul diplomatului și Ministru de Afaceri Externe Ion Bălăceanu la Nisa, in sudul Franței, putem citi inscripția : Jean de Balaceano ( 1828- 1914), Ministre Plénipotentiaire.

 

Un oortograf diferit a fost reținut pentru denominația străzii din centrul Nisei, orașul care a adus omagiu Bălăcenilor:  rue Balatchano.

​

​