Poreclit "Ușurelul" pentru că a reușit să parcurgă distanţa Iași - București

intr-o zi și o noapte

Era cuscrul lui Șerban Cantacuzino, domn al Munteniei

A deţinut multiple dregătorii

A ctitorit biserica

Sf. Dumitru din București

Badea Bălăceanu (poreclit Ușurelul) era fiul lui Barbu din Balaci și al Simei.

 

Foarte ambiţios, cu o fire energică şi plină de imaginaţie, Badea avea să-şi croiască o carieră politică si sa aiba un rol in istoria Ţării Româneşti.

Conform istoricului Nicolae Stoicescu, Badea Bălăceanu a avut una dintre cele mai interesante și lungi cariere politice din a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Alt istoric spune că Badea Bălăceanu este unul din cei mai insemnati boieri Bălăceni.

Cutezător in lupte, viteaz, desi cronicarul ii zicea "hoț rău", Badea e totusi boierul de cinste ai tuturor Domnilor pe care i-a slujit.

 

Porecla şi-o dobândise făcând drumul călare neîntrerupt de la Bucureşti pâna la Iaşi (aproape 400 km !), într-o zi şi-o noapte, o ispravă nerepetată de atunci şi până în zilele noastre.

 

De fapt el a dus în timp-record o scrisoare din partea postelnicului Constantin Cantacuzino, lui Gheorghe Ştefan , domnitorului Moldovei din acea vreme. 

In scrisoare, Cantacuzino il implora pe acesta să nu-i omoare pe fraţii săi, Toma Cantacuzino și Iordache Cantacuzino, care fuseseră arestați de domnul Gheorghe Ștefan.

Badea Bălăceanu a luat numaidecât caii de olac ai domniei şi a ajuns la Iaşi într-o zi şi-o noapte, fapt care a uimit pe toată lumea.

De-atunci, a rămas cunoscut în folclor ca "Badea Uşurelul".

 

Fiul sau, cel care va fi prea cunoscutul Constantin Aga Bălăceanu, s-a casatorit cu Maria, una din fiicele lui Șerban Cantacuzino. Astfel, Badea Bălăceanu s-a încuscrit cu domnul Țării Românești.

 

În 1653 era postelnic, în același an fiind trimis de domnul Matei Basarab la Gheorghe Rákóczi al II-lea pentru a solicita ajutor împotriva domnului moldovean Vasile Lupu.

A fost vătaf de aprozi între 1654-1657.

Sunt documentate următoarele dregătorii: vătaf (1661-1663), mare postelnic (în 1664), agă (în 1665), mare sluger (în 1666), mare serdar (1667-1668).

 

În 1669, a fost închis de domnul Antonie din Popești și de boierii Cantacuzini, care intenționau să-i taie capul, însă a fost iertat.

În 1683, Bălăceanu a mers împreună cu Grigore Ghica la Hotin, unde i-a pârât pe boieri fiindcă ar fi pactizat cu polonezii.

 

Mai sunt atestate și dregătoriile de ispravnic al scaunului București, mare vornic (1678-1687).

 

În 1678, după numirea lui Șerban Cantacuzino și până la venirea sa în București a fost locțiitor (ispravnic-caimacan) al acestuia, îndeplinind apoi în cursul domniei de mai multe ori această funcție (ispravnic al scaunului domnesc) în absența domnului.

Badea Bălăceanu a murit înainte de 14 august 1687, fiind înmormântat în Mitropolia din București.

A avut norocul sa nu traiasca sa vada prabusirea familiei in 1690, cand fiul sau Constantin Aga a fost asasinat marsaveste si apoi decapitat din uneltirea lui Constantin Brâncoveanu, urcat pe tron in locul lui Serban Cantacuzino, pe care se pare ca l-ar fi otravit ca sa ii ia domnia.

 

Badea Bălăceanu a ctitorit Biserica Sf. Dimitrie din București (din lemn, refăcută ulterior din piatră).

Surse: Revista Istorică - Ianuarie-Martie 1932 - Dări de samă, documente si notite publicate de Nicolae Iorga