După prima casatorie tumultoasa cu Elena Caragea, Iancu Bălăceanu îşi reface viaţa la Viena şi se căsătoreşte cu Maria Ştefania Du Mont de Beaufort, care provenea dintr-o familie nobiliară catolică veche de 900 de ani.
Cuplul a locuit mai mult timp în exil, la Viena, apoi, pentru o vreme, soţii au revenit în ţară. Ultimii ani de viaţă însă, cam incepând cu 1870, i-au trăit la Nisa, în sudul Franţei, unde clima e mai calda si mai usor de suportat.

Intr-adevar, ajuns la batrânete, marele logofot Iancu suferea mult de o boala cauzata de un astm respirator si s-a stabilit la Nisa la sfatul medicilor.

A locuit mai intâi in afara orasului, intr-o vila, numita "Maison Cabasse" iar din 1875 in centru, pe Boulevard du Bouchage n° 20.

A murit la Nisa in 1878, dar corpul lui a fost adus si inmormântat la Bucuresti.

​

Un alt membru al familiei care a trait la Nisa este ilustrul diplomat si Ministru de Externe, Ion Bălăceanu, nepotul lui Iancu Balaceanu.

Ultimii ani din viaţă şi i-a petrecut la Nisa, unde se vedea des cu unchiul sau. Acolo a şi murit în anul 1914, şi a fost îngropat, in cimitirul de la Castel.

​

Oraşul i-a păstrat în memorie pe Bălăceni.

Astăzi, există o stradă în centrul Nisei care le poartă numele: "Rue Balatchano".

​

​