Situata in zona istorica de pe Calea Mosilor

Ctitoria Vornicului Nedelcu Balaceanu

Timp de 30 de ani, aici a fost sediul Mitropoliei

Tarii Românesti

Darâmata si refacuta de mai multe ori

Cea mai veche

scoala româneasca statornica

Burse pentru studenti si elevi

Centrul de pictura bizantina

Sfântul Luca

Biserica actuala „Sfântul Gheorghe – Vechi” este construita în stil tipic barocului ucrainean.

 

Este situată în Centrul Vechi al Capitalei, la aprox. 500 m de Km 0 și de biserica „Sfântul Gheorghe – Nou”, la începutul cunoscutei artere bucureștene Calea Moșilor.

Pe terenurile aflate în proprietatea bisericii s-a creionat actualul centru al Bucureştiului.

În sec. al XVII-lea s-a podit cu scânduri „Uliţa cea mare“, care trecea pe lângă biserică, pornind din „Târgul din lăuntru“ şi mergând spre „Târgul de afară“. Acesta se va numi „Podul târgului de afară“, iar mai târziu, în secolul al XIX-lea, se va numi Calea Moşilor.

În această perioadă, Bucureştiul era organizat administrativ pe parohii, iar mahalaua târgului din lăuntru, unde se încrucişau şi de unde porneau toate drumurile Bucureştiului, se numea şi mahalaua „Sfântul Gheorghe“ - Vechi.

 

Cum este consemnat în pisanie, biserica a fost ctitorită în 1492 de către Nedelcu din Balaci (Ilfov).

Ïnsa pisania veche a bisericii fiind ştearsă, nu s-a mai putut citi decât cifra anilor: 7000 (adică 1492). Din această pricină, unii cercetători au socotit ca dată a fondării bisericii anul 1492.

Însă, un mare vornic cu numele Nedelcu Bălăceanu nu se întâlneşte în secolul al XV-lea, ci în timpul domniei lui Mircea Ciobanul (1545-1557) si lui Petru cel Tânăr (1559-1568).

Așadar, numai în acest timp vornicul Nedelcu şi-ar fi putut înălţa ctitoria sa, cel mai probabil în 1562.

Este mai precis vorba de Nedelco Bălăceanul, mare vornic, împreună cu soţia sa Anca din Glina, în timpul primei domnii a lui Mircea Ciobanul.

În jurul anilor 1575-78, ruda lui Nedelco Bălăceanu, Mitrea, mare Vistier, împreună cu soţia sa, jupâneasa Neaga din Cislău, rectitoresc Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi.

Se știe că familia Bălăceanu a avut proprietăți pe locul actualei așezări a bisericii deoarece, la 5 iulie 1654 „Dragomir și Ion, feciorii Oprei Logofătul și ai Jupânesei Maria, nepoții Banului Drăgușin și ai Vornicului Mitrea, care împreună cu Nedelcu Vornicul Bălăceanu, zidise la 1594 biserica Sfântului Gheorghe Vechi, vând lui Albu Fustașul loc de case …”.

Unii membri ai familiei au fost îngropaţi aici şi, apoi, au fost mutaţi în ctitoria lui Constantin Şerban, de pe dealul Mitropoliei.

 

Un fapt de extremă importanță pentru acest lăcaș este acela că, timp de aproape 30 de ani, aici a rezidat Mitropolia Țării Românești.

Cand Domnia s-a mutat definitiv de la Targoviste la Bucuresci, mitropolitii au parasit frumoasa Mitropolie Targovistena a lui Petru Cercel si au venit la Bucuresci. Aci au ales de Mitropolie, biserica lui Nedelcu Balaceanu si a lui Mitrea Vornicul, spun unele documente, pentru ca acesta biserica era mai aprope de Curtea Domneasca.

Sa notam ca resedinta Domneasca era de doua parti marginita de locuri si biserici Balacenesci: Sfântul Gheorghe al lui Nedelcu Balaceanu si Sfântul Dumitru al lui Badea si Constantin Aga, - amendoi sfinti militari; patroni foarte firesci ai vitezei familii a stravechilor Bassarabi de la Balaci.

În secolul al XVII-lea, în jurul bisericii din acea perioadă fusese constituită o mănăstire.

1718 - Biserica şi mănăstirea ard, dar sunt refăcute de către Iamandi Dragul Chiurci-Başa, starostele breslei blănarilor, împreună cu soţia sa Smaranda, ca urmaşi ai vechilor ctitori, boierii Bălăceni.

1802 si 1804 - Este zdruncinată de cutremure

23 martie 1847 - Este definitiv distrusă de către Focul cel Mare

1849 - Este refăcută de enoriaşi  şi redată cultului. Atunci a adoptat şi hramurile Sf. Mare Mucenic Mina şi Sf. Cuvios Antonie cel Mare, după ce a primit icoana făcătoare de minuni a Sf. Antonie (sec.XV) scăpată de la biserica Sf. Anton a Puşcăriei arsă şi ea la 1847.

1875 Fiind foarte şubredă, epitropia hotărăşte să o dărâme.
1881 - Incepe reconstruirea bisericii, asa cum o vedem azi

Curând, după întemeierea bisericii, acest lăcaş ajunge un loc de învăţătură a cărţii sloveneşti, un aşezământ de pregătire a diacilor, adică a scriitorilor ce urmau să compună şi să scrie cărţile şi hrisoavele domneşti.

În curtea bisericii, în partea de miazăzi, a funcţionat Şcoala de slovenie care a fost numită de Gheorghe Nedioglu „cea mai veche şcoală românească cu caracter statornic“.

Pentru că existau foarte multe acte vechi, scrise în limba slovenească, pe care acum nu le mai înţelegea nimeni, şi pentru că, cu timpul, această limbă a fost scoasă din Biserică şi din cancelaria domnească, era mare nevoie de oameni instruiţi care să poată tălmăci documentele sloveneşti din cadrul diferitelor administraţii ale statului.

Pentru aceasta a fost reorganizată vechea şcoală slovenească de la „Sfântul Gheorghe“, iar ucenicii ei au început să servească ca tălmaci ai actelor sloveneşti.

Limba actelor oficiale fiind acum cea românească, s-a simţit nevoia, cu mult mai mare încă şi a unor scriitori, care să redacteze şi să scrie frumos în româneşte hrisoavele pe care le dădea domnul. Pregătirea acestor scriitori s-a încredinţat tot şcolii de la „Sfântul Gheorghe“ - Vechi, care ajunge astfel o „şcoală slovenească şi rumânească“, cum o aflăm numită în documentele de mai târziu.

Astfel, şcoala avea acum o dublă ţintă, pregătirea tălmăcitorilor din sloveneşte şi a scriitorilor în româneşte.

 

Tot în această incintă şi-au început activitatea, până la construirea propriilor şcoli, şi renumitele licee bucurestene „Gheorghe Lazăr“ şi „Gheorghe Şincai“.

Ion Ionescu-Gion scrie in "Istoria Bucurescilor":

"Acesta biserica are un rol insemnat si in istoria scolelor bucurescene, ca si Sftul Sava. Inca din timpul Brancovenului, era scola de romanesce si de slavonesce la Sftul Gheorghe-Vechiu, cu dascali renumiti, totdeuna insarcinati in secolul XVIII de Domni, de boieri, de negutatori, sa le traduca actele slavone in romanesce. [...] La acesta scola a profesat de la 1750, si pena la 1770 Dascalul Florea, caligraf vestit, pe care l'au urmat dascalii Constantin si Dragomir. Tot la Sftul Gheorghe-Vechiu s-a mutat cartile scolei de la Sftul Sava, adica vivliotichi, atunci cand Domnia, neavand pe unde sa mai seda, se muta la 1791 la manastirea Sftul Sava."

 

Acum, la „Sfântul Gheorghe“ - Vechi se încearcă să se păstreze tradiţiile legate de acest trecut cultural-educativ al bisericii.

Mai mulţi elevi primesc burse de studiu, opt studenţi primesc din partea Bisericii burse pentru a-şi putea continua studiile la facultate si alţi patru studenţi sunt cazaţi în regim gratuit în aşezămintele bisericii.

Iar în prezent se dezvoltă o şcoală de pictură bizantina unde în fiecare joi, aproximativ 10 copii îşi petrec timpul liber, învăţând să picteze.

„Darul pictării icoanelor este unul rar şi de aceea el trebuie descoperit şi cultivat“, spune parintele parohiei.

Biserica se mândreste si cu pagina sa internet: „Pentru o parohie care lucrează cu mulţi tineri este necesară existenţa unei pagini de internet a parohiei, pentru că astfel se înlesneşte comunicarea.  Site-ul este un pas înainte de a intra şi trăi într-o comunitate“, a explicat părintele Durlea.

 

Surse: http://www.sfantulgheorghe.ro

Ion Ionescu-Gion, "Istoria Bucurescilor"