Ca Bălăcenii sunt ‘nebuni’, in sensul originali, indrazneti, non-conformisti, este o trasatura a familiei deja stabilita.

Dar de aici ca pâna numele lor sa fie asociat cu cel mai mare si mai cunoscut spital de psihiatrie din România!

 

 

Pentru cei mai multi, formulari precum "du-te la Bălăceanca!" sau "e bun pentru Bălăceanca" au devenit de-a lungul timpului, expresii consacrate pentru a vorbi despre "spitalul de nebuni".

​

Între oralitatea legendelor care circulă în satul Bălăceanca și adevăratele mărturii istorice, se gaseste adevarul despre legatura cu numele Bălăceanu:

​

Spitalul este de fapt ctitora lui Eftimie DIAMANDESCU, grec de origine, fost primar al Bucureștilor la 1870.

Acesta cumpărase în anul 1820 moșia Bălăceanca, mentionata pentru prima dată în anul 1548, ca aparținând a lui Nedelcu din Balaci.

In 1894, Eftimie Diamandescu construieste pe teritoriul mosiei un așezământ de bătrâni si infirmi, sub denumirea de “Azilul Diamandescu”.

​

Actul de infiintare a spitalului dateaza din 1890.

 

In Testamentul lui Eftimie Diamandescu intocmit la 4 Iulie 1893, se mentioneaza:

 

” Mosia mea Balaceanca din judetul Ilfov, va fi dotata de veci pentru intretinerea Azilului infiintat pe mosie la anul 1980, sub absoluta ingrijire a consoartei mele Sophia, cat va trai, dispunand de tot venitul anual, din venitul mosiei se va intretine Azilul, dandu-se fiecaruia cate o paine pe zi, locuinta, hrana, lemne si cate 5 lei pe luna de persoana, numarul azilenilor va fi pe cat va exista venitul total al mosiei, preferindu-se tarani de pe mosia Balaceanca care Azil va purta numele de “ Azilul Diamandescu” si daca dupa vremi venitul anual al mosiei se va mari, se va inmulti si numerul azilenilor infiintandu-se chiar in casele propietate, intretinerea azilului, a scoalei si a Sfintei Biserici fondata la anul 1844, vor fi administrate de sotia mea cat va trai, fara a da compt la nimeni, avent intrensa tota confienta, se va numi un ingrijitor cu leafa de 1200 lei pe an avend si locuinta in Azil, 2 servitori a cate 320 lei pe an, avend amendoi locuinta in azil, si pentru repararea ecareturilor se va cheltui pe fie-care an cata 1000 lei si de va cere trebuinta si mai mult, tinendu-se in buna stare; “

​

Între anii 1930 și 1938, spitalul deținea și o secție de vagabondaj, în cadrul căreia cei internați erau supuși muncii la câmp, pe un teren alocat spitalului, care a devenit ulterior ferma acestuia.

​

Spitalul a fost în proprietatea domnitei Bălașa, fiind construit pe terenul unde înainte se afla un parc. Initial, erau adusi detinuții politici, pentru a nu fi încarcerați. Totodată, într-o perioadă erau aduși la spital și cei care erau dependenți de narcotice.

Spitalul nu mai are în subordine ferma de 112 ha, unde cei internați erau trimiși înainte să lucreze pământul, și astfel, obțineau și un surplus de alimente. Ferma a fost retrocedată mostenitorilor domniței Bălașa.

​

După un îndelung demers, în care au fost prezentate documentele istorice care atestă adevăratul proprietar al pâmântului unde s-a construit spitalul, acesta revine la numele său original, Eftimie Diamandescu.

 

Se împlinesc 420 de la atestarea documentară a satului Bălăceanca și 128 de ani de la construirea de către Eftimie Diamandescu a școlii, bisericii și spitalului.

​

Sursa: www.voxcernica.ro

​