1/3
Armele Bălăcenilor, concedate de Curtea din Viena, sunt:

Sus pe argint vulturul tarii; la mijloc 3 săgeti rosii in stea in câmp de aur (fasce); in a treia parte, un leu cu spada si cumpana, in apropierea unei ape (simbolizând Dunărea) pe fundal azur.
 
Bălăcenii au fost cei dintâi boieri munteni ce au obtinut, in  sec. al XVII-lea, titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German, din partea Curţii imperiale de la Viena.
 
Vechile genealogii îl pomensc pe un anume Constantin „ot“ Balaci, care ar fi fost căpătenie în oştile lui Mircea cel Bătrân. Acesta moare împreună cu alte două căpetenii – despre care se spune că ar fi fost fraţii lui – în lupta de la Rovine din 1395.
Amintirea acestei morţi „în trei“ pe câmpul de luptă se va păstra în heraldica Bălăcenilor până azi. Absolut toate stemele cunoscute ale familiei au ca element comun trei săgeţi înmănuncheate, care simbolizează cele trei căpetenii, cu vârful în jos, semn de moarte eroică.
 
Secole de-a rândul Bălăcenii au purtat și poartă și azi pe vesela lor, pe bijuteriile lor, pe monumentele lor funerare, pe casele lor și unele obiecte amintirea bătăliei de la Rovine. De la ei această amintire a trecut în stemele comunelor Stolnici din Argeș și Balaci din Teleorman.
Săgeţile cu vârful în jos simbolizează, de asemenea, şi destinul amar al Bălăcenilor.
Leul de pe stema Bălăcenilor face referinta la o lupta mitica impotriva unui leu infricosător, care a fost invins de doi viteji, dintre care unul era un Bălăceanu.