Există o legendă in care se povesteste despre o luptă dusa de doi voinici, Bălăceanu si Burdeanu, impotriva unei “huidume de leu” care băgase spaima in bietii oameni, “prăpădindu-le vitele si oile”.

 

După ce “fiara-nspaimântatoare” a fost răpusă, locuitorii au hotarat ca in cinstea acestei fapte, câmpia si pârâul lângă care a avut loc lupta să poarte numele Burdea, iar delusorul din vecinatate, să fie numit Magura Leului, numiri care intr-adevăr se păstrează si astăzi.

 

Lui Balaceanu, spune legenda, i-au dat blana leului si dreptul sa foloseasca chipul leului ca pecete, drept pe care neamul sau l-a pastrat in veacurile ce au urmat.

 

Legenda mai vorbeste si de satele Burdea si Balaci, unde isi aveau turmele de oi cei doi voinici.

 

Dupa opinia lui Constantin Bălăceanu-Stolnici, “aceasta legenda păstrează amintirea indepartată a doua nume de capetenii din epoca formarii obstilor si probabil ea descrie la modul mitic, constituirea unirii a doua obsti consfintită prin sacrificiul unui leu.

Deasemenea, caută sa dea o explicatie unor denumiri toponimice.

Ea este totodată, si o legenda herladică, ce vrea să dea o explicatie stemei bălăcenesti.

In acest sens, este pretioasa pentru istoria Bălăcenilor, dar indică si existenta unei heraldice românesti explicabilă prin legaturile populatiei din stânga Dunarii cu cavalerii feudali din Europa Occidentală, la care stemele aveau o deosebită insemnatate”.

Legenda a fost culeasa de Profesorul I. Nania din Pitesti de la un bătrân din Mirosi (veche mosie teleormană a Bălăcenilor)

Sursa: Monografia Comunei Balaci, Judetul Teleorman de Marian VOCHIN, Bucuresti 2012