Brâncoveanu îi deposedează de toate proprietățile

Drăghici Bălăceanu reușește să pună mâna pe moșia de la Stolnici

Amintiri,  viața la  Stolnici

Dupa evenimentele din 1690, Bălăcenii timp de câteva decenii bune, vor fi priviţi cu suspiciune şi neîncredere.

O parte se refugiază în Viena, iar cei care au rămas în ţară – fraţii Drăghici, Matei şi Barbu, veri primari ai "trădătorului" Constantin Aga Bălăceanu – au fost sărăciţi şi împiedicaţi să aibă ranguri mari de boieri.

Toate pământurile lor de la Balaci, curţile de la Bucureşti şi câteva moşii trec în contul lui Constantin Voda Brâncoveanu.

 

Drăghici reuşeşte insa să pună stăpânire pe moşia Stolnici (judeţul Argeş), pe care o primise zestre, prin căsătoria lui cu Catrina Lipianu.

 

De atunci, din 1695, o ramură importantă a boierilor se stabileşte la Stolnici. Unii dintre ei se vor iscăli de-atunci Bălăceanu-Stolnici.

Astfel, Constantin (Dinu) Bălăceanu-Stolnici, ia numele şi de "Stolnici" după aceasta moşie. Este înmormântat la Mitropolia din Bucureşti; piatra sa de mormânt e comună cu cea a bunicului său Drăghici IV Bălăceanu, mare stolnic al Ţării Româneşti, ctitorul bisericii din Goga (judetul Ilfov), bisericii din Stolnici şi bisericii din Cătruneşti.

S-au pastrat portretele votive ale ctitorilor bisericii de la Stolnici : Banu Bălăceanu, soţia Sultana şi vel-stolnicul Dinu Bălăceanu (sec. XVII).

Prima atestare documentara a satului Stolnici dateaza din anul 1557, sub domnia lui Pastrascu cel Bun. Primii locuitori au fost tarani asezati ca si clacasi pe mosia boierilor Balaceni sau moseneni, ocupatia principala fiind cultivarea terenului si cresterea animalelor.


Un rol deosebit l-a avut familia Bălăceanu construizând, de-a lungul timpului, in vatra satului biserica, primaria, moara si conacul boieresc.

Ca si Balaciul, Stolniciul nu i-a uitat pe Bălăceni.

Când, in 2013, şi-a întocmit o stemă a comunei a adoptat parţial stema Bălăcenilor, cu cele trei săgeti inmănunchiate cu vărful in jos.

Viata la mosia de la Stolnici este descrisă de Constantin Bălăceanu-Stolnici in cartea sa „Amintiri... Viaţa la ţară – Stolniciul interbelic“.

Iată ce spune despre mosia de la Stolnici: "Au fost minunaţi anii petrecuţi la Stolnici, mi-au lăsat amintiri nepreţuite. Şi acum merg cu plăcere acolo,... Casa au ars-o comu­niştii, cu tot cu bibliotecă şi mobile vechi..."

"Doar conacul de la Stolnici nu mi-a fost retrocedat! Şi acum mă cert cu autorităţile. Am toate actele, dar nu vor să mi-l dea".

Surse: "Amintiri... Viata la tara - Stolniciul interbelic" de Constantin Bălăceanu Stolnici, Editura Tipografie, 2015 si www.stolnici.ro